Ovidiu Pop

vineri, 24 aprilie 2009

Caine cu un picior... sau trei?

Eu am numai trei picioare... doua ale mele, unul...

sâmbătă, 11 aprilie 2009

John Schlitt la Cluj

O voce care mi-a incantat pentru multa vreme auzul. In sfarsit la Cluj.

joi, 2 aprilie 2009

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce-nseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.

PRIMAVARA - LUCIAN BLAGA

miercuri, 1 aprilie 2009

Romania este acest caine...

Rareori imi este dat sa simt ca intr-o singura imagine pot discerne un ansamblu de situatii si stari.
Intorcandu-ma spre casa, in una dintre localitatile tarii noastre (intentionat nu spun care, pentru ca este absolut neesential) am fost frapat de imaginea alaturata, care nu se poate spune ca este o imagine artistica. Insa complexul de elemente inghesuite in cativa pixeli, vorbeste despre o stare generalizata in tara mea.
Din nefericire vorbeste despre partea deloc vesela, despre partea care ma face sa ma simt putin (sau mai mult) rusinat ca fac parte din aceasta natiune, pe care totusi o iubesc, asa cum ti-ai iubi proprii parinti, oricat de decazuti ar fi ei.
Romania este acest caine, probabil lesinat de foame, dormind pe un trotuar distrus de vreme si de calitatea materialelor din care a fost facut, cu borduri acoperite de culoarea care incearca sa ascunda totala imperfectiune.
Romania este acest caine care doarme langa mizeria aruncata de cei (care se considera) de o speta mai inalta decat a lui.
Romania este acest caine cersetor, care s-a aciuat langa un fast-food, sperand sa primeasca din mila niste resturi aruncate de cei care gatesc un kebab delicios. Priviti urmele labelor intinse sub fereastra "celor puternici".
Romania este acest caine care doarme sub reflexia simbolului unei tari puternice. Doar ca aceasta reflexie nu tine de sete. Nu face decat sa starneasca pofta si sa acutizeze limitarea propriilor posibilitati.
Romania este acest caine care si-a parasit viata pentru a cersi de la cei care cu o investitie minima (priviti dugheana construita din cele mai ieftine materiale de constructie) spera sa castige cat mai mult de pe seama celor care nu mai au timp sa manance alaturi de familiile lor, ocupati fiind sa fie niste caini care ling mana "care ii hraneste".
Romania este acest caine...

Viata = Traire!

Mat 6:26. Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Cand totul in jurul nostru pare ca se duce de rapa, cand economia pare ca a incepus sa alunece in abis pe o sanie, cand toate posturile vorbesc despre "criza mondiala", e vremea sa ne amintim ca viata e mai presus decat averea. E timpul sa ne gandim cat de robi am devenit lucrurilor care par de stricta necesitate si uitam sa zburam, uitam sa iubim, uitam sa fim liberi, uitam ca viata cum o fi ea, grea sau usoara, bogata sau saraca, e totusi unica noastra viata. Unica. O viata pe care o putem trai frumos sau o putem irosi pierzand din vedere exact sensul ei. Am ajuns sa credem ca viata inseamna munca. Am inceput sa fim robi de buna voie. Dar sa nu uitam ca munca e doar o unealta.
Viata = Traire! Traire = Iubire! Iubire = Viata!

Frumusetea este trecatoare!

Sunt momente cand sufletul nostru este patruns de frumusetea lucrurilor pe care le vedem. Sunt clipe in care ne spunem in sine: Viata e frumoasa.
Insa unele lucruri isi pastreaza proaspata frumusetea timp indelungat, alte sunt de o efemeritate greu de crezut. Mai devreme sau mai tarziu, totul se va supune entropiei si frumusetea va dispare in neant.
Ma intreb acum, cat de diminuat este universul nostru pentru un nevazator? Cat de binecuvantati suntem noi, cei care putem savura culoarea si formele armonioase?