Romania este acest caine...

Rareori imi este dat sa simt ca intr-o singura imagine pot discerne un ansamblu de situatii si stari.
Intorcandu-ma spre casa, in una dintre localitatile tarii noastre (intentionat nu spun care, pentru ca este absolut neesential) am fost frapat de imaginea alaturata, care nu se poate spune ca este o imagine artistica. Insa complexul de elemente inghesuite in cativa pixeli, vorbeste despre o stare generalizata in tara mea.
Din nefericire vorbeste despre partea deloc vesela, despre partea care ma face sa ma simt putin (sau mai mult) rusinat ca fac parte din aceasta natiune, pe care totusi o iubesc, asa cum ti-ai iubi proprii parinti, oricat de decazuti ar fi ei.
Romania este acest caine, probabil lesinat de foame, dormind pe un trotuar distrus de vreme si de calitatea materialelor din care a fost facut, cu borduri acoperite de culoarea care incearca sa ascunda totala imperfectiune.
Romania este acest caine care doarme langa mizeria aruncata de cei (care se considera) de o speta mai inalta decat a lui.
Romania este acest caine cersetor, care s-a aciuat langa un fast-food, sperand sa primeasca din mila niste resturi aruncate de cei care gatesc un kebab delicios. Priviti urmele labelor intinse sub fereastra "celor puternici".
Romania este acest caine care doarme sub reflexia simbolului unei tari puternice. Doar ca aceasta reflexie nu tine de sete. Nu face decat sa starneasca pofta si sa acutizeze limitarea propriilor posibilitati.
Romania este acest caine care si-a parasit viata pentru a cersi de la cei care cu o investitie minima (priviti dugheana construita din cele mai ieftine materiale de constructie) spera sa castige cat mai mult de pe seama celor care nu mai au timp sa manance alaturi de familiile lor, ocupati fiind sa fie niste caini care ling mana "care ii hraneste".
Romania este acest caine...